Desene si picturi de Corina Chirila

Home Despre mine Peisaje spatiale Piramide Seria "Dragoste si unitate" Orase Lumea preistorica Mitologie greaca Zodiac Eminescu Izvorul noptii Sirene Femei-inger Egiptul antic Elise Desene si picturi de primavara Splendoarea iernii Nuduri Pictura abstracta Lumea subacvatica Peisaje Alte picturi Contact Linkuri

Desene si picturi inspirate din Ivorul noptii si alte poezii de Lucian Blaga

Izvorul noptii

Izvorul noptii, pictura inspirata din poezia lui Lucian Blaga

Frumoaso,
ti-s ochii-asa de negri incit seara
când stau culcat cu capu-n poala ta
îmi pare
ca ochii tai, adinci, sunt izvorul
din care tainic curge noaptea peste vai
si peste munti si peste sesuri
acoperind pamintul
c-o mare de-ntuneric.
Asa-s de negri ochii tai,
lumina mea.

Poezia de mai sus a fost sursa de inspiratie a acestor lucrari

Izvorul noptii- Desen in creion Izvorul  Noptii - Desen In Pix Inspirat Din Poezia Lui Luacian Blaga Izvorul noptii(desen)

Din parul tau

Pictura in acrilice pe panza inspirata Din poezia din parul tau de Lucian Blaga photo LucianBlagadinparultaupicturaacrilicepepanza_zps711162b5.jpg
Desen in creion inspirat din poezia "Din parul tau" de Lucian Blaga
In anul 2000 am citit poezia de dragoste "Din parul tau" de Lucian Blaga si am inceput sa-mi imaginez ca sunt eu in locul poetului si vad in parul lung si negru al iubitei universul cu stele, planete, galaxii, nebuloase si alte corpuri ceresti. Pe ea mi-o imaginam bruneta cu un par foarte lung si des si ochii mari si buzele carnoase.
Desenul de mai sus este ultimul dintr-o lunga serie de desene si picturi inspirate din aceasta poezie.
Mai jos este poezia care m-a inspirat


Universul din parul ei negru - Desen in pix inspirat din poezia Din parul tau de Lucian Blaga

Din părul tău

Intelepciunea unui mag mi-a povestit odata
de-un val prin care nu putem strabate cu privirea,
paienjenis ce-ascunde pretutindeni firea,
de nu vedem nimic din ce-i aievea.
Si-acum, când tu-mi ineci obrajii, ochii
în parul tau,
eu, ametit de valurile-i negre si bogate
visez
ca valul ce preface-n mister
tot largul lumii e urzit
din parul tau --
si strig,
si strig,
si-ntaia oara simt
intreaga vraja ce-a cuprins-o magul în povestea lui

Daca tot le-am amintit o sa trec in revista si celelalte creatii inspirate din aceasta superba poezie.

Pictura inspirata din poezia "Din parul tau" de Lucian Blaga facuta in anul 2000

Aceasta este pictura pe care am facut-o in noiembrie 2000 dupa ce am citit poezia. Aveam doar 14 ani atunci. Am pictat portretul muzei poetului asa cum mi-o imaginam eu, cu stele si planete in parul ei lung si negru, cu ochii mari si buzele carnoase, purtand la gat un colier din aur cu pietre pretioase. Si acum imi amintesc ca aveam aceasta pictura pusa in spatele unui geam in camera mea, la inaltimea ochilor si de fiecare data cand o priveam tresaream toata de emotie imaginandu-mi ca muza mea si a poetului este reala si ca sunt in bratele ei si stam aproape una de alta si ne sarutam.

Desen in creion inspirat din poezia Din parul tau de Lucian Blaga facut in 2001
In primavara anului 2001, cand avea, tot 14 ani, am facut si un desen in creion inspirat din aceasta poezie.


In 2004 an continuat seria de creatii inspirate din poezia lui Blaga cu un desen in pix si o pictura in ulei pe panza

Vara de noiembrie

Vara de Noiembrie Vara de Noiembrie Vara de Noiembrie

Acesta este un desen in pix roșu si creioane colorate pe care l-am realizat după ce am citit poezia “Vara de noiembrie” de Lucian Blaga, o poezie de dragoste care m-a făcut sa-mi doresc sa fiu eu pe pajiștea de munte, sub cetini, langa iubita mea (din păcate nu este o persoana reala) si sa o privesc când doarme in lumina răsăritului, atât de frumoasa, ca o zi însorita.

Vara de noiembrie sau muza adormita a poetului Lucian Blaga Muza adormita a poeziei Vara de Noiembrie de Lucian Blaga desen in creion

Mai jos e poezia lui Lucian Blaga, poezia care m-a inspirat

Vara de noiemvrie

Iubito,-mbogateste-ti cintaretul,

muta-mi cu mina ta in suflet lacul,

si ce mai vezi, vapaia si inghetul,

dumbrava, cerbii, trestia si veacul.

Cum stam in fata toamnei, muti,

sporeste-mi inima c-o ardere, c-un gind.

Solar e tilcul ce tu stii oricind

atitor lucruri sa-mprumuti.

O, lumea, daca nu-i o amagire,

ne este un senin vesmint.

Ca esti cuvint, ca esti pamint,

nu te dezbraci de ea nicicind.

O, lumea e albastra haina,

in care ne cuprindem, strinsi in taina,

ca vara singelui sa nu se piarda,

ca vraja basmului mereu sa arda.

Vazduhul seminte misca

In ceasul acela pe-a muntelui coama -

unde-adastaram sub brazi,

nimiciti de arzindul albastru

din clara preziua de toamna -

Tu adormisesi patrunsa de soare

mie alaturi, in sura de cetini.

In suier venind din adincuri

arar ca un val de racoare.

In valea lasata in urma se stinse,

de mult si ultimul zvon.

O frunza de fag ca o flacara-n par ti se-oprise.

Rotind, in descindere, frunza visa

ca-n an mai putea inc-o data

podoaba sa fie de foc altui pom.

Pe munte, pe coama, se stinse

de mult si ultimul zvon.